CHILIPÍR chilipiruri s. n. Afacere avantajoasa cishtig neashteptat fara munca. Blestematul de razboi e un chilipir pentru unii shi o pacoste pentru multzi. PAS Z. II 229. Auzind atitea shi atitea unchiashul k sa nu scape chilipirul din mina trecu cu vederea peste orice temere shi banuieli shi dadu fata cu ochii inchishi fara sa cerceteze ce poama era acel Peneshimparat. POPESCU B. III 109. Umbla Bursuflescu sami cumpere razeshia cu o nimica toata... So indulcit cu chilipiruri. ALECSANDRI T. 258. ◊ (Adverbial) Jupini de taraba... Suduiau se tocmeau cumparau chilipir. Vietzi omeneshti le aveai cuo para. BANUSH in POEZ. N. 22. ♦ Lucru cumparat foarte ieftin marfa (de ocazie) luata pe un pretz de nimic. Cite chilipiruri voi mai lua de acum incolo. GORJAN H. II 204.