chilipir n. 1. marfa de ocaziune cu pretz de nimica lucru cumparat ieftin: s’o indulcit cu chilipiruri de cand a pus mana pe moshie AL.; 2. folos neashteptat cashtig din intamplare: umbla dupa chilipiruri; 3. (ironic) bucatzica buna: o vulpe mirosise a carne... socotia k a dat de vreun chilipir ISP. [Turc. KELEPIR lit. jaf prada (primitiv termen militar sinonim cu «duium» shi«iama»)].