CHIBZUIÁLA s. f. Faptul de a chibzui; judecata cumpanita. Spune tu k eshti am cu chibzuiala. REBREANU R. I 191. Punea in aceasta indeletnicire atita masura shi chibzuiala. HOGASH M. N. 117. ◊ Expr. A sta la chibzuiala = a sta pe ginduri a shovai a se codi. Sa nu stai la chibzuiala nici o cirta. ISPIRESCU M. V. A fi de buna chibzuiala = a fi cumpanit a avea odreapta judecata. Se shi cuvine insa unui om din oameni k dinsul sa fie de buna chibzuiala. SLAVICI N. I 79.