CHIABÚR¹ chiaburi s. m. TZaran bogat care apartzine burgheziei satelor poseda mai mult pamint decit poate lucra singur shi dispune de importante mijloace de productzie; el foloseshte munca salariata exploatind pe tzaranii muncitori shi constituie unul dintre elementele cele mai reactzionare shi mai potrivnice regimului democratpopular. Datorita masurilor luate de guvern [intre 1945 shi 1947] din initziativa partidului nostru chiaburii au fost silitzi sa dea inapoi tzaranilor paminturile care leau smuls. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 274. In regimul de democratzie populara puterea politica fiind in miinile clasei muncitoare aliata cu tzaranimea muncitoare posibilitatzile chiaburilor de a exploata shi jefui tzaranimea saraca shi mijlocasha sint ingradite. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 287.