CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit, astăzi numai fig.) A garanta (material sau moral) pentru cineva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru, a lua asupră-și răspunderea pentru efectuarea lui. E o creștere morală și intelectuală care să chezășuiască onesta și sincera aplicare și observare a acelor legi. ODOBESCU, S. III 325.