CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Familiar) Ușor amețit de băutură; afumat. Au avut nenorocul să se prezinte lui Nicolaie Filipescu chercheliți, iar acesta i-a dat afară și a deschis ferestrele să iasă duhoarea de alcool. PAS, Z. II 220. Variantă: chirchilít, -ă (DUNĂREANU, CH. 72) adj.