CHEMÁRE chemari s. f. Actziunea de a chema shi rezultatul ei. 1. Exprimare (prin rostirea sau strigarea numelui printro interjectzie prin gesturi printro scrisoare etc.) a dorintzei k cineva sa vina aproape sau sa se prezinte undeva; invitatzie. Din adincuri veni plingerea singuratica shi duioasa a buhnei k o chemare omeneasca. SADOVEANU O. I 305. Atunci te chem; chemareami ascultavei? Din neguri reci plutind te vei desface? EMINESCU O. I 120. Din sfera mea venii cu greu K satzi urmez chemarea. EMINESCU O. I 170. ◊ (Determinat prin «la intrecere») Chemarile la intrecere sint un puternic stimulent in munca. ♦ Proclamatzie. Chemarile de 1 Mai ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romin. 2. Ordin dispozitzie convocare invitatzie cu caracter oficial (adesea scrisa) de a se prezenta in fatza unei autoritatzi pentru a indeplini o obligatzie. V. citatzie. Chemare sub drapel. Chemare in judecata. ▭ SHiruri de plaieshi urcinduse la chemarea unui bucium. ALECSANDRI la TDRG. 3. Fig. inclinatzie vocatzie. In aceshti oameni am simtzit... caldura chemarii dascaleshti. GALACTION O. I 11 ♦ Misiune menire insarcinare. Ei shiau plinit chemarea lor SHi iam vazut murind ushor. COSHBUC P. I 151. Invatzatorul imi pare a fi un tinar de isprava careshi pricepe chemarea. VLAHUTZA la TDRG. 4. Strigat tzipat urlet. Fiara scoase deodata o chemare fishietoare shi dureroasa un glas de durere fara nume. SADOVEANU P. S. 42.