chemá (chém chemát) vb. 1. A striga. 2. A implora a solicita. 3. A invite a pofti. 4. A cita a convoca. 5. A evoca ashi aminti. 6. A numi a angaja a recruta a incorpora. 7. A conduce a indrepta. 8. (Pasiv) A avea misiunea sau vocatzia de a face ceva a fi nascut pentru ceva. 9. (Refl.) A se numi. 10. A trece drept a avea reputatzia de. 11. (Refl. impers.) A se zice a se socoti. Mr. (a)cl’em cl’imare megl. istr. cl’em. Lat. clamāre (Diez I 124; Pushcariu 353; CandreaDens. 329; REW 1961; DAR); cf. it. chiamare prov. cat. clamar v. fr. clamer sp. llamar port. chamar. Pentru evolutzia lui a › e cf. Densusianu GS II 391 shi III 451; shi Pushcariu Dacor. V 790. Der. chemare s. f. (actziunea de a chema; apel; invitatzie; convocare; vocatzie misiune); chemator adj. (care cheama care invita; frapant); chemator s. m. (la nuntzile populare persoana care organizeaza petrecerea); nechemat adj. (care nu are vocatzie inapt); rechema vb. (a revoca un diplomat in functzie) pe baza fr. rappeler.