CHELALAITÚRA chelalaituri s. f. Chelalaiala. Sauzea pe cimp chelalaitura unui ciine. ◊ Fig. Exclamatzie nearticulata rostita pe ton plingator; tinguire vaiet. Undei? se zvircoli Omu cu o chelalaitura k a mutului. SADOVEANU P. M. 271. Nu trebuie dat crezamint chelalaiturilor acestor canalii. CARAGIALE O. II 105. Pronuntzat: lai.