CHELALAÍ chelắlai vb. IV. Intranz. (Despre ciini sau rar despre alte animale) A scoate urlete plingatoare ascutzite shi dese. V. scheuna. Dar data k lighioanele incep sa chelalaie. GALACTION O. I 49. Aiurit de huiduituri de amenintzarile pushtilor shi de loviturile tinichelii nenorocitul animal fugea facind nishte salturi nebuneshti shi chelalaind intrun chip infernal. CARAGIALE. O. II 77. Dolfa rau chelalaia. TEODORESCU P. P. 515. ◊ Fig. (Rar despre oameni) Copiii tremura se feresc incep sa chelalaie. STANCU D. 156. Variante: schelalaí (LESNEA I. 127 ALECSANDRI P. III 206 SHEZ. VII 66) schilaí (RETEGANUL P. IV 46) schiolalaí (HOGASH M. N. 187) vb. IV.