CHÉIE chei s. f. 1. Obiect de metal care serveshte la incuierea sau descuierea unei broashte sau a unui lacat. ◊ Loc. adj. shi adv. La cheie = (despre locuintze uzine etc.) (care este) complet finisat bun pentru a fi dat in folosintza. ◊ Expr. A tzine (ceva sau pe cineva) sub cheie = a tzine (ceva sau pe cineva) incuiat. Cheia shi lacatul = totul; inceputul shi sfarshitul. 2. Fig. Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicatzie dezlegare. ◊ Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care infatzisheaza transparent personaje sau fapte reale de oarecare notorietate. Cheie cu cifru = sistem dupa care se inlocuiesc literele shi cifrele reale cu altele conventzionale pentru k textul sa nu fie intzeles de alte persoane. Pozitziecheie = pozitzie strategica economica etc. de importantza deosebita. 3. Unealta de metal cu care se strang sau se desfac shuruburile sau piulitzele. ◊ Cheie franceza (sau universala) = unealta de metal reglabila printrun dispozitiv cilindric cu ghivent astfel k intre falcile ei sa poata fi prins shi rasucit orice tip de shurub sau de piulitza. ♦ Mic instrument de metal cu care se intoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealta de metal sau de lemn cu care se intind coardele unor instrumente muzicale. 4. (Muz.) Semn conventzional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitzia unei note de o anumita inaltzime shi prin aceasta a tuturor celorlalte note. Cheia sol. 5. (La pl.) Vale ingusta lipsita de albie majora intre doi peretzi inaltzi shi abruptzi acolo unde apa raului intalnind roci compacte exercita o puternica eroziune in adancime. Cheile Turzii. 6. (In sintagma) Cheie de bolta (sau de arc) = boltzar de obicei decorat situat in punctul cel mai inalt al unei boltzi sau al unui arc avand rolul de a incheia constructzia shi de a sustzine celelalte boltzare; fig. element de baza care explica sau dezleaga o problema; baza. Lat. clavis.