cheie f. 1. unealta de fier spre a incuia shi descuia un lacat; 2. fig. punctul strategic cel mai insemnat dela granitza: Strasburgul era cheia Frantzei; 2. lucru prin a carui cunoashtere se pot intzelege altele: cheia shtiintzelor; 4. ce serva a deschide a monta shi demonta mashinile instrumentele; 5. Muz. semn care determina numele shi gradul de inaltzime al notelor pe o linie: cheia de sol. [Vechiu rom. chiae = lat. CLAVEM]. ║ pl. Chei 1. trecatoare stramta curmatura de munte: Cheile Argeshului; 2. peretzi de stanci negri in Bistritza.