CHÉIE chei s. f. 1. Obiect de metal servind la deschiderea sau inchiderea unei broashte sau a unui lacat. ◊ Expr. A tzine (ceva sau pe cineva) sub cheie = a tzine (ceva sau pe cineva) incuiat. Cheia shi lacatul = totul; inceputul shi sfarshitul. 2. Fig. Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicatzie dezlegare. ◊ Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care infatzisheaza personaje sau fapte reale camuflate cu ajutorul fictziunii a simbolurilor. Pozitzie cheie = pozitzie strategica economica etc. de importantza deosebita. ♦ Sistem conventzional de cifrare shi de descifrare a corespondentzei secrete. 3. Unealta de metal cu care se strang sau se desfac shuruburile sau piulitzele. ◊ Cheie franceza (sau universala) = unealta de metal reglabila printrun dispozitiv cilindric cu ghivent astfel k intre falcile ei sa poata fi prins shi rasucit orice tip de shurub sau de piulitza. ♦ Mic instrument de metal cu care se intoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealta de metal sau de lemn cu care se intind coardele unor instrumente muzicale. 4. Semn conventzional pus la inceputul portativului pentru a fixa numele notelor shi gradul de inaltzime al sunetelor corespunzatoare. Cheia sol. 5. (La pl.) Vale stramta intre doi peretzi inaltzi de stanca. Cheile Turzii. 6. (In expr.) Cheie de bolta = piatra din mijlocul unei boltzi care sustzine toate celelalte pietre; fig. element de baza care explica sau dezleaga o problema. Lat. clavis.