chéie (chéi) s. f. 1. Obiect de metal care serveshte la incuierea sau deschiderea unei broashte. 2. Robinet. 3. Cuvint shablon. 4. Deschizator de conserve. 5. Crosheta (pentru incheiat nasturii). 6. Acordor persoana care se ocupa cu acordarea unor instrumente muzicale. 7. La instrumentele muzicale de vint valvula. 8. Piatra situata in punctul cel mai inalt al unei boltzi. 9. Explicatzie dezlegare. 10. Baza piatra unghiulara. 11. Dantela. 12. (Pl.) Defileu vale ingusta intre doi peretzi inaltzi trecatoare. Mr. cl’aie megl. cl’eili. Lat. clavem (Pushcariu 352; CandreaDens. 324; REW 1981; DAR); cf. it. chiave (lec. chié) prov. cat. clau fr. clé sp. llave port. chave. Pentru acceptzia „defileu” cf. sard. keia care pare totushi de origine preromana (cf. Wagner 294) pe linga faptul k exista o anomalie in fonetismul sau (lat. cl ar fi dat cr in sard.); der. din gr. ϰεία propusa de Atzori 95 nu pare posibila pentru rom. Der. cheitza s. f. (cheie mica; dantela; obiect care prinde); cheier s. m. (fabricant de chei; portchei) care CandreaDens. 325 il deriva de la alt. clavārius shi Pascu Beiträge 15 de la *claviarius. Cf. cheotoare incheia descheia.