CETLUÍ cetluiesc vb. IV. _ Tran z. 1. A lega strins a lega fedelesh a fereca. Dar pe coasta muntelui Armata poporului Strajerii dreptatzilor Umblan calea hotzilor. SHi mii cetluiesc in fiare SHii ashaza sub zavoare. DESHLIU N. 28. Il cetluisera shil scrijelasera nishte sotzi ai sai lepadindul subt o laitza la han. SADOVEANU F. J. 411. Pe baditza Vasile il prinsese la oaste cu arcanul il cetluiau acum zdravan shil puneau in citushi. CREANGA A. 8. ◊ Fig. Roibul lui... cetluit in pulpe vinjoase de otzel zbura salbatec. SANDUALDEA U. P. 16. ◊ (Poetic) Gindurilen munca Bat shi rup zagazul pacii shi din matca lor sarunca Toate lacomensetate da ieshi din haos clare Ferecaten cetluita versurilor incleshtare. VLAHUTZA P. 84. 2. A bate. Totzi trezitzi pun pe el mina unul leaga altul tzine Unul tzasala oleaca cetluindul colea bine: EMINESCU L. P. 127.