CESCÚȚ, cescuțuri, s. n. (Regional) Diminutiv al lui ceas (1); timp foarte scurt; clipă, moment. Nu mai este decît un cescuț de vreme, și-l socotim ca veacuri. SEVASTOS, N. 52. Aruncă-te rufă-n cui, Că desară clacă nu-i!... Mama peste-un cescuț vine Și te ia la botejune. MARIAN, S. 96. – Variantă: ceascúț (SBIERA, P. 190) s. n.