CERTÁT A certatzi te adj. Care a rupt relatziile (de prietenie) cu cineva; suparat invrajbit. Ma vezi k sintetzi certatzi mai DUMITRIU N. 239. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a nu tzine seama de morala de legi etc.; a calca morala legile etc. A fi certat cu justitzia = a avea de a face cu justitzia a fi dat in judecata shi de obicei condamnat pentru nerespectarea legilor.