CERNÍT² A cernitzi te adj. 1. De culoare neagra vopsit sau minjit cu negru. Corbule corbide pasare cernita adumi tu mie un cioc de apa. ISPIRESCU L. 223. Batate dumnezeu nash Cu cine ma cununashi Cu urita cisnovita (= sluta) K caldarea de cernita. HODOSH P. P. 141. ◊ (Poetic) Zarile erau cernite. CAMILAR N. I 222. Vara trece; pe carari Frunzan codru suna Trec cernite inserari Noptzi adinci cu luna. TOPIRCEANU B. 11. ◊ Fig. Urla prin aerul cernit Mamapadurilor cea nebuna. EMINESCU N. 7. 2. (Despre haine) De doliu; p. ext. (despre persoane sau lucruri) care poarta doliu in doliu indoliat. Lia nu parasise haina cernita. C. PETRESCU S. 162. Mume cernite shtergevitzi plinsul. MACEDONSKI O. 1 20. Cum se purta ea acum cernita de sus pina jos k orice vaduva jalnica. CARAGIALE O. III 48. 3. Fig. Mihnit intristat indurerat; jalnic posomorit mohorit. In dimineatza de duminica incaleca trudita shi cu ochii cernitzi. SADOVEANU B. 127. [Nalucile] au fetzele cernite k o zi de iarna grea. MACEDONSKI O. I 133. Crainou stralucite! Plinsa mai gasit Cu ginduri mihnite Cu chipul cernit. ALECSANDRI P. I 21. O vad umblind necontenit galbena shi cernita. NEGRUZZI S. III 345.