CÉRE cer vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtzine ceva pentru al convinge satzi indeplineasca o dorintza. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva) a ruga (pe cineva) pentru a obtzine permisiunea sa... 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a petzi. 3. A cershi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a reclama a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteala (sau cont inv. seama) = a pretinde de la cineva lamuriri satisfactzie etc. (in urma unei jigniri a unei fapte reprobabile etc.); a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea cautare a fi solicitat. Lat. quaerere.