CERDÁC cerdace s. n. 1. Mic pridvor cu balustrada uneori inchis cu geamlic ashezat deasupra girliciului pivnitzei in prelungirea prispei (la casele tzaraneshti); galerie deschisa marginita de stilpi shi ashezata lateral sau in fatza unei cladiri (la vechile case boiereshti shi domneshti sau la manastiri). Una cite una ieshean afara in fatza cerdaculiu. CAMILAR N. 1 334. Acolo in cerdacid cu geamlic e cald foarte cald; soarele tremura cercurele argintii pe podele. SADOVEANU O. III 233. Suii scara aruncai mantaua pe balustrada cafenie a cerdacului shi intrai in casa. HOGASH M. N. 16. A doua zi boierul era caftanit shi meterhaneaua turceasca i tzirliia sub cerdac. ALECSANDRI T. 141. Abia unde shi unde se mai vede cite un palat vechi... cu cerdace mari. NEGRUZZI S. I 71. ♦ (Impropriu) Balcon. Daicea [cei] mai Ioane?! intreaba... strimbindushi gitul dupa suishul peretelui k sajunga cu privirea peste cerdacurile rindului al treilea pina la coperish. SP. POPESCU M. G. 56. 2. Cladire izolata cu o singura incapere ashezata pe o ridicatura de pamint sau pe stilpi inaltzi servind adesea k post de observatzie; pavilion chioshc. Undei gradina de la cerdacul lui Ferentz? NEGRUZZI S. I 321. La gradina la cerdac Lui Hagi Baba Novac... Lunga masa e intinsa SHi de oaspetzi multzi cuprinsa. ALECSANDRI P. P. 149. 3. Acoperish de fintina. La fintina cu cerdac Esteun trandafir de leac. ALECSANDRI P. P. 411. Pl. shi: cerdacuri. Varianta: ceardac (GALACTION O.I 344 IOSIF P. 25 ODOBESCU S. I 126 RUSSO O. 159) s. n.