CERDÁC cerdace s. n. 1. Mic pridvor uneori inchis cu geamlac situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei cladiri; galerie deschisa marginita de stalpi (la vechile case boiereshti sau la manastiri); veranda pridvor. ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Inv.) Cladire izolata cu o singura incapere ashezata pe o ridicatura de pamant sau pe stalpi inaltzi care permite o vedere generala asupra imprejurimilor. 3. Acoperish facut deasupra unei fantani sau a unei cruci. [Pl. shi: cerdacuri Var.: ceardác s. n.] Din tc. çardak.