CERDÁC, cerdace, s. n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, așezat deasupra gârliciului pivniței (la casele țărănești); galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boierești sau la mănăstiri). ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Înv.) Clădire izolată, cu o singură încăpere, așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți (servind ca post de observație). 3. Acoperiș de fântână. [Var.: ceardác s. n.] – Tc. çardak.