CERDAC s. n. 1. (Mold. TZR) Foishor. A: Au apucat in curte cerdacul cel de piatra shi sau orinduit de aparare acolo. N. COSTIN. Cerdace ghizdave shi frumoase afara din zid asupra apii scoase avea. CANTEMIR IST. Ashijdere au facut shi cerdacurili cele inalte. PSEUDOCOSTIN 27^r. In mijloc ave un cerdac cu stilpii minunatzi de marmura. H 1771 100^v; cf. CANTEMIR IST.; NECULCE; H 1771 100^v; PSEUDOE. KOGALNICEANU. B: Sa sui Petru in cerdac sa sa roage. AP. 1683 13^r. Sai facem lui dara cerdac. BIBLIA (1688). SHil afla pre ciine shazind suit intrun cerdac sus. E ante 1704 28^r. // C: Acela voao va arata un cerdac. NT 1648 60^r. Era totzi ... sus in cerdac in polata de sa uspata. C 1692 522^r. 2. (Mold.) Constructzie facuta deasupra unei cruci sau fintini. O cruce mare de piatra shi cerdac iarashi de piatra deasupra crucii. NECULCE. Etimologie: tc. çardak. Vezi shi cerdacel cerdacutz.