CER² ceruri s. n. 1. Spatziu cosmic nesfarshit in care se afla ashtrii; (mai ales) parte din acest spatziu vazuta deasupra orizontului care are o forma aparent emisferica; bolta cereasca firmament. ◊ Expr. Sub cerul liber = in afara unei locuintze afara. Panai cerul = niciodata. K cerul de pamant sau k de la cer la pamant se spune despre o deosebire extrem de mare intre doua lucruri doua puncte de vedere doua situatzii etc. A rascoli cerul shi pamantul = a face tot posibilul (pentru a gasi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (shi) cu pamantul = a se ruga cu cea mai mare staruintza. A pica (sau a cadea) din cer = a) a sosi pe neashteptate; b) a nu putea intzelege; a fi strain de aceea ce se intampla in jur. Nu pica din cer = nu vine dea gata. Parca a picat (sau a cazut) cerul pe mine (sau pe el etc.) exprima supararea rushinea uimirea cuiva in fatza unei situatzii neashteptate (shi neplacute). Nu so face gaura (sau borta) in cer = no sa fie cine shtie ce paguba no sa se intample nici un rau. A fagadui (sau a promite) cerul shi pamantul = a promite lucruri nerealizabile. ◊ Compus: cerulgurii = peretele superior al cavitatzii bucale palatul bucal. 2. Aer vazduh atmosfera. ◊ Pasarile cerului = pasarile zburatoare. 3. Rai¹ eden paradis. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) in al shaptelea (sau in al noualea) cer = a fi extrem de bucuros de fericit de mandru. ♦ Putere divina divinitate providentza. Lat. caelum.