2) cer n. pl. urĭ (lat. caelum it. sp. cielo pv. cat. cel fr. ciel pg. ceo). Bolta albastra care se pare k inveleshte pamintu. Aer atmosfera: ceru e senin. Paradis raĭ: Imparatzia cerurilor. Clima: ceru uneĭ tzarĭ. Fig. Dumnezeŭ providentza: gratzie ceruluĭ. A ridica in cer a lauda mult. A rascoli ceru shi pamintu a face tot posibilu toate incercarile. Focu ceruluĭ fulgeru. Ceru unuĭ tabloŭ partea care reprezenta ceru. Ceru guriĭ palatu partea superioara a guriĭ de la dintzĭ pina la inghitzitoare.