Definitzia cu ID-ul 432926:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cer (céruri) s. n. 1. Spatziu cosmic in care se afla ashtrii. 2. Palatul gurii. 3. Baldachin la pat. Mr. megl. tzer istr. cer. Lat. coelum (Pushcariu 335; CandreaDens. 305; REW 1466; DAR); cf. alb. kjelj it. sp. cielo prov. cat. cel fr. ciel port. ceo. Der. ceresc adj. (celest divin). Din rom. provine tzig. čero (Miklosich Zig. 189) čeroros (cf. Wlislocki 79) ultima forma pe baza pl. ceruri.