CER¹ ~uri n. 1) Spatziu infinit de deasupra pamantului ce pare a avea forma emisferica; bolta cereasca; firmament. ~ plin de stele. ◊ Sub ~ pe pamant. In inaltul ~ului la o inaltzime foarte mare. Sub ~ul liber in aer liber; afara. A fi departe k ~ul de pamant (sau k ~ul shi pamantul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cadea (sau a pica) din ~ a) a veni pe neashteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece in jur. Nu pica din ~ nu se obtzine fara eforturi fara munca. A fagadui (sau a promite a jurui) ~ul shi pamantul a fagadui lucruri irealizabile. Cat i ~ul shi pamantul niciodata. ~ul gurii peretele superior al cavitatzii gurii; palatul bucal. 2) Invelish gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer; vazduh. ◊ ~ senin atmosfera fara nouri. A ridica pe cineva pana la ~ (sau in slava ~ului) a lauda foarte mult pe cineva; a proslavi; a glorifica. A fi (sau a se crede) in al shaptelea (sau in al noualea) ~ a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (in credintzele religioase) Lacash al lui Dumnezeu. ◊ A se ruga cu ~ul cu pamantul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Imparatzia ~urilor raiul. Nedreptate strigatoare la ~ nedreptate evidenta care provoaca revolta. /<lat. caelum