cenúsha s. f. 1. Reziduu ramas dupa arderea unui corp. 2. Pulbere praf nimic. Mr. tzinusha megl. tzanusha istr. tzerushe. Lat. cinus vulg. cinus (neutr. acuz. cinus) prin intermediul unui der. colectiv *cĭnusĭa (Densusianu Hlr. 138; Pushcariu 332; CandreaDens. 302; REW 1930; DAR). Existentza lui *cĭnusĭa se confirma prin cors. cianugia sard. cinus (Wagner 80). In celelalte limbi romanice a prevalat *cĭnĭsĭa cf. it. cinigia prov. ceniso fr. dial. cenise sp. ceniza port. cinza (cf. Corominas I 762). Este mai putzin probabila o der. interna de la cinis sau de la cinus prin intermediul suf. ushe cum presupuneau Philippide Principii 64; Meyer Alb. St. IV 109; Byhan Jb. III 25. Var. cenusha astazi mai putzin folosita este doar ortografica; grafia e este intotdeauna de preferat dupa sh shi j cf. moashe ushe virshe etc. Der. cenusha (var. incenusha) vb. (a face cenusha a trata cu cenusha de ex. pielea; a deveni cenushiu ashi pierde culoarea); cenushar (var. Mold. cenusher) s. m. (cutie in care cade cenusha; lenesh; arbore Ailanthus glandulosa; condeier copist) ultima acceptzie reprezinta de fapt rus. cinuša „contzopist” (cf. cin) identificat cu cenushe prin etimologie populara care se explica prin folosirea in trecut a cenushei k sugativa; cenushar s. n. (groapa cu cenusha; sac de cenusha folosit pentru a face leshie; bazin de tabacit pieile); cenushereasa s. f. (personaj din basme inchipuit k o fata persecutata de mama vitrega); cenushernitza s. f. (scrumiera); cenushi vb. (a trata cu cenusha; a deveni cenushiu); cenushiu adj. (gri sur); cenushoara (var. cenushoasa) s. f. (planta Tussilago farfara); cenushos adj. (cenushiu); cenushotca s. f. (lenesh indolent; Cenushareasa); cenusherie s. f. (cantitate de cenusha); cenusheri vb. (a arde a mistui; a pune la argasit); cenusherit s. n. (actziunea de a pune pielea la argasit cu cenusha).