CÉNTRU (I 1 2 3 4 II 1 3) centre s. n. (I 5 II 2) centri s. m. I. 1. (Geom.) Punct in raport cu care punctele unei figuri se asociaza in perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct in raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeashi distantza. Centrul unui cerc. ♦ Fig. (In expr.) In centrul (unei activitatzi unei preocupari etc.) = pe primul plan la loc de frunte. 2. (In expr.) Centru de rotatzie = punct in jurul caruia alt punct sau un corp pot efectua o mishcare de rotatzie. 3. Punctul de aplicatzie al rezultantei unui sistem de fortze. Centru de greutate. 4. Punct central al unei intinderi al unui spatziu. ◊ Partid politic de centru = grupare caracteristica micii burghezii shovaielnice care oscileaza intre partidele de dreapta shi cele de stanga shi care deshi aparent se situeaza pe o pozitzie intermediara de fapt este strans legata de dreapta. ♦ Punct in mijlocul unui teren de sport de unde se incepe intrecerea la anumite jocuri sportive. 5. (In expr.) Centru inaintash = jucatorul care se afla in mijlocul liniei de inaintare la anumite jocuri sportive. Mijlocash (sau half) centru = jucatorul care se afla in mijlocul liniei de mijlocashi la anumite jocuri sportive. II. 1. Loc in care sunt localizate anumite functzii sau acte. Centrul reflexelor. 2. (In expr.) Centru nervos = grup de celule nervoase care se gasesc in encefal in bulb sau in maduva la care vin excitatziile periferice shi de la care pornesc excitatziile centrale. 3. Loc unde este concentrata o activitate. ♦ Orash mare in care sunt concentrate organele de conducere ale raionului ale regiunii etc. shi in care se gasesc cele mai importante institutzii. ♦ Ansamblu de cladiri strazi shi pietze in care este concentrata activitatea publica a unui orash. ♦ Institutzie superioara conducatoare; putere administrativa locala (din capitala). Fr. centre (lat. lit. centrum).