ceasórnic n. pl. oárnice shi órnice (rus. časóvnik ceaslov orar časý [pl.] ceasornic; sirb. bg. časóvnik ceasornic. Cp. cu bobornic gromolnic tzircovnic). Mashina care masoara shi arata timpu (ceasurile): ceasornic de buzunar saŭ portativ de masa de parete. Un dans popular. O planta agatzatoare ornamentala originara din Brazilia shi Perú (passiflóra caerúlea). Ceasornicu umbla in ainte in apoĭ a stat arata maĭ mult de cit trebuĭe maĭ putzin nu functzioneaza. A intoarce ceasornicu aĭ stringe coarda k sa functzioneze. Casa cu ceasornic in aĭ careĭ paretzĭ dupa credintza poporuluĭ se aud nishte bataĭ k tictacu ceasorniculuĭ. Supt influentza curentuluĭ latinist uniĭ shĭaŭ inchipuit k ceasornic e compus din ceas shi... ornic ĭar ornic din ora shi sufixu slav nic!. De aceĭa aŭ inceput sa scrie (dar n’aŭ indraznit sa shi zica!) ornic ild. ceasornic! Sadoveanu maĭ scrie inca: ornicu cu cuc statuse (VR. 1911 1 19). Nu se shtie precis numele inventatoruluĭ ceasorniculuĭ cu roate dintzate dar se shtie k pin seculu XII existaŭ pin minastirĭ asemenea ceasornice. Germaniĭ il atribue luĭ Petru Hendlein (lacatush din Nürnberg) care construĭa ceasornice de buzunar pe la 15001548 ĭar Francejiĭ luĭ Julien Coudray (originar din Blois) care la 1528 a oferit luĭ Francisc I doŭa pumnale ornate cu cite un ceasornic.