CEAS ceasuri s. n. 1. Interval de timp cuprinzand 60 de minute; ora. ◊ Loc. adv. Cu ceasurile = timp indelungat. La tot ceasul = intruna mereu. ◊ Expr. Cu un ceas mai devreme (sau mai curand) = fara intarziere pana nu e prea tarziu. In ceasul al doisprezecelea = in ultima clipa. ♦ Spatziu parcurs in timp de o ora. Acest sat e la 3 ceasuri de Bucureshti. ◊ Expr. A face un ceas bun pana... = a avea nevoie de o ora intreaga (sau de mai bine de o ora) pana... ♦ Fiecare dintre cele 24 de partzi in care este impartzita o zi shi care sunt determinate de cadranul shi acele unui ceasornic; p. ext. bataie a ceasornicului cand acele cadranului ajung la unul dintre cele 12 puncte principale ale cadranului. 2. Moment clipa; timp vreme. O ceas al tainei asfintzit de sara! (EMINESCU). ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ◊ Expr. Ceas bun (sau rau) = (in superstitzii) moment norocos (sau nenorocos). (Sa fie) intrun ceas bun! formula prin care se ureaza cuiva succes cand intreprinde ceva. A se da de ceasul mortzii = a se framanta a se zbuciuma. 3. Aparat care serveshte la determinarea shi masurarea timpului in limitele unei zile; ceasornic. ◊ Expr. A merge k ceasul = a functziona perfect. ♦ Aparat in forma de ceas (3) ale carui limbi inregistreaza mishcarea viteza consumul; contor. 4. Slujba religioasa savarshita la anumite ore din zi. Slav (v. sl. časŭ).