CEÁPA cepe s. f. 1. Planta erbacee comestibila cu miros puternic specific; are tulpina subterana rotunda shi acoperita cu frunze groase albe; tulpina aeriana e dreapta cilindrica shi verde la fel cu frunzele aeriene verzi care pornesc de la baza ei (Allium cepa). De mincare? O ceapa un usturoi shi o bucata de mamaliga rece. CREANGA P. 6. In toata imprejmuirea un miros greu de oaie de ceapa shi de rachiu. ODOBESCU S. III 18. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) nici (sau cit) o ceapa (degerata) = a nu avea nici o valoare a nu face doua parale. Una fara alta aceste bulendre nu fac nici doua cepe degerate. ISPIRESCU L. 215. Cite trei nu fac o ceapa. GHICA A. 248. ◊ (K termen de comparatzie pentru ochi) Ochii iau ieshit afara din cap cit cepele de mari. CREANGA P. 53. ◊ Ceapa de apa = ceapa care (spre deosebire de arpagic) se recolteaza in acelashi an in care sa semanat ◊ Compus: ceapaciorii = nume dat la trei plante din familia liliaceelor una cu flori galbene (Gagea pratensis) alta cu flori albastre (Muscari comosum) iar a treia cu flori albeverzui sau violete (Muscari tenuiflorum). ◊ Expr. A minca ceapaciorii = a innebuni. 2. Bulb. O ceapa de lalea sa vindut cu pretzul fabulos de zece mii galbeni. NEGRUZZI S. I 97.