CEALMÁ cealmale s. f. (Invechit) Turban Un chip lung uscat cadaveric cu o legatura la cap k o cealma. ZAMFIRESCU R. 271. Mai departe se ridica o cafinea greceasca plina de fesuri mari de fustanele de figuri serioase cu barbe lungi de capete cu cealmale. ALECSANDRI C. 104. Capetele Cu cealmale Trupurile Cu pistoale. TEODORESCU P. P. 548.