kúc (ce) s. n. Linguroi caush; vas de scos apa. Lat. caucus (Densusianu Hlr. 200; Pushcariu 323; CandreaDens. 294; REW 1773; DAR); cf. ngr. ϰαύϰος ϰαύϰη sau ϰαυϰίον alb. kafkë. Din acelashi cuvint cu schimbare de suf. (k in tzimburuc › tzimburush) sa obtzinut forma caush s. n. (linguroi vas de scos apa butoi; vas de lemn sau de metal cu toarta lunga de care se tzine shi cu care se ia apa de baut din fintini; linguroi folosit de zidari pentru var; paleta) cuvint mai curent decit cel anterior. Identitatea ambelor cuvinte nu pare sa fi fost remarcata iar dictzionarele le trateaza de obicei separat. Cihac II 46 deriva cuvintul caush de la pol. kousz „vas pahar” rut. ka(v)uš (cf. Berneker 1594 shi Scriban); insa cuvintul sl. dupa Miklosich Wander. 21 provine din rom. De asemenea trebuie explicat prin rom. shi rus. kooš semnalat k etimon posibil de Sanzewitsch 199 Philippide Principii 64 (urmat de Pushcariu Dacor. III 666 shi DAR) pleaca de la lat. cavus cu suf. ush; in vreme ce Giuglea Dacor. III 619 indica gr. ϰάβος „masura de capacitate pentru produse solide”. Pentru acceptzia de „paleta” cf. lat. caucellus › fr. choisel choiseau.