CATZARÁ cátzar vb. I. Refl. A se urca apucinduse cu miinile shi cu picioarele sau (fiind vorba despre pasari sau despre animale) cu ghearele; a se sui agatzinduse pe un loc inalt shi abrupt pe un copac etc. A doua zi ne catzaram pe gard. STANCU D. 107. Le asheza [cratitzele] cu grija la radacina copacului in care se catzarase mitza. SADOVEANU P. M. 240. SHoimul ranit... incepu sa se catzeren gheare. Pe zgruntzurosul granit. TOMA C. V. 341. Cu un singur picior nu sar mai putea catzara pe scara de sirma. SAHIA N. 35. ◊ (Poetic) Cindva ce fusese Azuga?... Cincizecishaizeci de colibe durate din piatra shi din birne citeva inshirate linga drumul ingust celelalte catzarate pe stinci. PAS L. II 156. Paduri care se catzara pina sub piscurile detunate shi pleshuve. GALACTION O. I 344. Carari pietruite se catzara pe briiele magurelor pe sub boltzi de ramuri. VLAHUTZA O. A. II 153. ◊ Intranz. (Neobishnuit) Miini dupa miini; genunchi dupa genunchi shase perechi catzarau pe stinci. BOGZA C. O. 24. ♦ (Despre unele plante) A creshte in sus prinzinduse (cu circeii) de ramuri de ziduri etc. Iedera se catzara pina la streashina casei. Varianta: (regional) acatzará (CREANGA P. 147) vb. I.