Definitzia cu ID-ul 429118:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catzará (cátzar catzarát) vb. 1. A se sui agatzinduse pe un loc inalt. 2. A (se) cocotza. Var. acatzara. Origine necunoscuta. Schuchardt ZRPh. XXVIII 41 shi DAR considera contaminare a lui acatza cu bg. katerja se „a se catzara”. Capidan Dacor. VII 129 sugereaza alb. katsaroj; cf. shi bg. kacvam „a se cocotza” katerica „veveritza” shi ngr. ϰαντζαρώνω „a se catzara”. Este posibil k asemanarea sa se datoreze unei intentzii expresive comune. Var. prezinta o contaminare evidenta cu acatza. Der. (a)catzator adj. (care se catzara); catzaratoare s. f. (ciocanitoare Picus major).