Definitzia cu ID-ul 904656:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CÁTZA2 catze s. f. (Familiar) Persoana rea shi cicalitoare care vorbeshte intruna (birfind) careia nui mai tace gura; gura rea. Pascu nu shtia cum so impace dar oloaga se holba la el catza cu plisc. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 131. ◊ Expr. A se pune cap pe capul cuiva = a starui mult pe linga cineva.