cátza f. pl. e (subst. verbal d. lat. captiare format din captio prindere de unde shi it. caccia fr. chasse sp. caza pg. kça. V. catzuĭe acatz catzar captez). Bita lunga cĭobaneasca cu capatu’ncovoĭat de prins oile. Furca cu dintzĭ incovoĭatzi de amestecat borhotu cu shishca (Bc.). Fig. Om care se tot tzine dupa tine shi de care nu potzĭ scapa. Adv. A te tzinea catza de cineva a te tzinea girba lipca scaĭ (k satzĭ dea ceva).