CATARÁMA catarame s. f. Inel sau patrat de metal de os etc. cu care se stringe sau se incheie o cingatoare. V. pafta. TZia dat catarama cu diamanturi de la mantaua lui. NEGRUZZI S. III 342. Sa ne datzi... ciltzi de dupa blidar Sa facem popii bracinar; O tzira de arama Sai facem shi catarama. TEODORESCU P. P. 180 ◊ Loc. adj. shi adv. (Familiar) La catarama = zdravan strashnic. Betzie la catarama. ▭ Toata ziua sa facut militzie la catarama in strigatele mari ale gradatzilor. SADOVEANU O. VI 183. Combateam la catarama. VLAHUTZA O. A. III ◊ Expr. Prieten la catarama = prieten intim nedespartzit. Pl. shi: catarami (CAMILAR T. 71) catarami (GALACTION O. I 283).