cataráma (cataráme) s. f. Piesa din metal cu care se incheie o cingatoare. Var. catarama. Origine incerta. Dupa Lacea Dacor. III 741 din germ. DAR shi Gáldi Dict. 191) din germ. Kettenriemen prin intermediul pronuntzarii sas. (*kattenramen care nu este documentata). Der. este posibila insa marea raspindire a cuvintului rom. nu se potriveshte cu ideea unui imprumut sas. Bogrea Dacor. IV 798 (cf. Lokotsch 1089) prefera sa se refere la tc. kantarma. Der. (in)catarama vb. (a prinde in catarama); descatarama vb. (a desface a descheia).