catapeteásmă sf [At: BIBLIA (1688) 65 / V: ~tázmă, ~zmă, ~piteázmă / Pl: ~esme / E: vsl катапетазма, ngr ϰαταπέτασμα] 1 (În Templul din Ierusalim) Vălul care despărțea partea numită Sfântă de sfânta sfintelor, unde se afla chivotul legii, toiagul lui Aaron și mana. 2 (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii Si: iconostas, tâmplă².