CASÁP, casapi, s. m. Măcelar. Am grăit cu păpușoii așa cum grăiește omul, noaptea, cu vitele pe care a doua zi le vinde casapului. CAMILAR, TEM. 238. Casapii dau buzna la miei, Vîrîndu-le-n gîtiți cuțitul. LESNEA, A. 82. ◊ Fig. Om crud. Fabiani pentru voi e păstor; pentru noi e casap. NEGRUZZI, S. III 266. – Variantă: căsáp (SBIERA, P. 272) s. m.