CÁRE pron. interog.rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjunctzie k element de legatura intre propozitzia regenta unde se afla numele caruia i tzine locul shi propozitzia subordonata). 1. (Introduce propozitzii atributive) Cartea care trebuia sa tzio aduc am pierduto. ◊ (Introduce propozitzii atributive circumstantziale) a) (Cu nuantza finala) Sa ia calauza din sat care sa le arate drumul. b) (Cu nuantza conditzionala) Ce holera ar fi aceea care iar lasa neatinshi pe oamenii mei? 2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce cine; acela... ce... ♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. ◊ Loc. conj. Dupa care = dupa aceea. Care va (sau vra) sa zica = ceea ce inseamna prin urmare. 3. (Cu valoare de pronume nehotarat) a) Fiecare. Le porunci sa mearga care pe unde va putea. ◊ Expr. (Sa) nu care cumva = nu cumva sa... Nu care cumva...? = (oare) nu cumva...? b) (In corelatzie cu sine insushi exprima ideea de opozitzie sau de distributzie) Unul... altul... acesta... acela... parte... parte... ◊ Expr. Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decat altul pe intrecute. II. (Pronume interogativ folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori in ce fel se prezinta o fiintza sau un lucru) Care na intzeles intrebarea? ◊ (Introduce propozitzii interogative indirecte) La intrebat care i place mai mult. ◊ Expr. Care alta? = ce altceva? Care care? = care din doi e mai tare? ◊ (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu tzine la viatza lui? [Gen.dat. sg. m. caruia f. careia gen.dat. pl. m. shi f. carora; (cand are valoare de adjectiv interog.rel.) gen.dat. sg. m. carui f. carei gen.dat. pl. m. shi f. caror. Nom. sg. m. shi: (inv.) carele; nom. pl. m. shi f. shi: cari] Lat. qualis.