CARBÚNE carbuni s. m. I. 1. Roca sedimentara combustibila amorfa de culoare galbuie bruna pana la neagra friabila rezultata prin acumularea materiei vegetale shi imbogatzirea lenta in carbon a acesteia folosita drept combustibil shi k materie prima in industria chimica in metalurgie etc. ◊ Carbune brun = carbune de culoare brunainchis compact sticlos casant. Carbune activ = carbune cu structura poroasa shi cu mare capacitate de retzinere prin adsorbtzie a gazelor a vaporilor etc. Carbune animal = material obtzinut prin calcinarea oaselor animale shi folosit k adsorbant pentru gaze shi pentru substantze colorante k dezinfectant stomacal adsorbant intestinal etc. Carbune alb = denumire data cursurilor de apa cu caderi utilizabile pentru producerea de energie. 2. Bucata de lemn arsa partzial de foc; taciune; p. ext. bucata de jar. ◊ Carbune de lemn = produs principal obtzinut la arderea incompleta a lemnului sau k produs secundar la distilarea uscata a lemnului folosit la fabricarea carbunelui activ in siderurgie drept combustibil etc.; mangal. ◊ Expr. A se face carbune = (despre alimente) a se arde. A sta (k) pe carbuni (aprinshi) = a fi foarte nerabdator. 3. Creion negru obtzinut dintrun lemn de esentza foarte moale carbonizat folosit la desen crochiuri schitze etc.; lucrare realizata cu acest fel de creion. II. 1. (Med.) Antrax. 2. (Zool.; in sintagma) Carbune enfizematos = boala infectzioasa acuta a rumegatoarelor in special a bovinelor provocata de bacteria Clostridium chauvoei shi care se manifesta prin aparitzia in mushchi a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (La plante) Taciune. 4. (Bot.; reg.; la pl.) Planta erbacee cu frunze ovale la baza lanceolate mai sus shi flori negreviolacee (Phyteuma spiciforma); spinutza (1). Lat. carbo onis. corectata