CARBÚNE carbuni s. m. I. 1. Roca combustibila amorfa de culoare galbuie bruna pana la neagra friabila formata prin imbogatzirea in carbon (in lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice shi folosita drept combustibil shi k materie prima in industria chimica shi in metalurgie. ♦ Carbune brun = carbune de culoare bruninchis compact sticlos casant. Carbune activ = carbune cu structura poroasa shi cu mare capacitate de retzinere prin adsorbtzie a gazelor a vaporilor etc. Carbune animal = material obtzinut prin calcinarea oaselor animale shi folosit k adsorbant pentru gaze shi pentru substantze colorante k dezinfectant stomacal adsorbant intestinal etc. ♦ Carbune alb = denumire data cursurilor de apa cu caderi utilizabile pentru producerea de energie. 2. Material combustibil de culoare neagra ushor shi sfaramicios rezultat din arderea incompleta a lemnului sau k produs secundar la distilarea uscata a lemnului folosit in siderurgie drept combustibil etc.; mangal. ◊ Expr. A se face carbune = (despre alimente) a se arde. A sta (k) pe carbuni (aprinshi) = a fi foarte nerabdator. 3. Creion negru obtzinut dintrun lemn de esentza foarte moale carbonizat folosit la desen crochiuri schitze etc. II. 1. (Med.) Antrax. 2. (Zool.; in sintagma) Carbune enfizematos = boala infectzioasa acuta a rumegatoarelor in special a bovinelor provocata de bacteria Clostridium chauvoei shi care se manifesta prin aparitzia in mushchi a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (La plante) Taciune. 4. (Bot.; reg.; la pl.) Planta erbacee cu frunze ovale la baza lanceolate mai sus shi flori negreviolacee (Phyteuma spiciforma); spinutza (1). Lat. carbo onis.