carbúne m. (lat. cárbo ónis it. carbone pv. carbo fr. charbon sp. carbon pg. carvão). Lemn aprins care nu maĭ arde cu flacara. (Stins in aceasta stare se numeshte tot carbune saŭ mangal ĭar daca maĭ are lemn nears se numeshte tacĭune). Fig. Iron. Carbune acoperit (de cenusha) om care face dragoste pe ascuns. Carbune de pamint saŭ de peatra (numit shi huila) carbune fósil intrebuintzat k combustibil. (Din el se scoate gazu de iluminat coxu sh. a. Principalele zacaminte shi mine is in Anglia Belgia Francia Germania shi Statele Unite). Med. Dalac (pustula). Agr. (fr. charbon). Tacĭune o boala a grinelor. In stare nativa carbunele. numit de chimishtĭ shi carbon exista k diamant shi k grafit. Animalele shi plantele contzin foarte mult carbune. E tetravalent shi are o greutate atomica de 12. V. scinteĭe.