CARBÓN s. n. Element chimic foarte raspandit in natura component de baza al tuturor substantzelor organice care se gaseshte in carbuni in petrol in gaze etc. iar in stare elementara in diamant in grafit shi in carbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului care ia nashtere in atmosfera shi care serveshte la stabilirea varstei vestigiilor materiale. (Hartie)carbon = hartie subtzire acoperita pe una dintre fetze cu o substantza chimica de culoare inchisa folosita in dactilografie cartografie etc. la efectuarea de copii; indigo plombagina. Din fr. carbone lat. carbo onis.