CARBÓN s. n. Metaloid foarte raspandit in natura component de baza al tuturor substantzelor organice; care se gaseshte in carbuni in petrol in gaze etc. iar in stare elementara in diamant in grafit shi in carbunele negru. ◊ (Hartie)carbon = hartie acoperita pe una dintre fetze cu o substantza chimica coloranta intrebuintzata la scoaterea de copii. Fr. carbone (lat. lit. carbo onis).