CARÁRE carari s. f. 1. Drum ingust batatorit de oameni care se poate umbla numai cu piciorul; p. ext. drum in general. V. poteca. Disdedimineatza prin negura primele plutoane plecara spre cararile intortocheate shi prapastioase ale muntzilor. DUMITRIU V. L. 67. Ocoleshti pe dupa moara... shi umbli asha pe o carare. pe linga stuh. SADOVEANU N. F. 54. Pe malul apei sempletesc Carari ce duc la moara. COSHBUC P. I 191. Printre crengi scinteie stele Farmec dind cararii strimte. EMINESCU O. I 209. ◊ Fig. In girla nisipoasa shi galbena apa limpede de la uzina taia in curmezish de la malul celalalt spre noi o carare alba. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 44. Luna iesentreaga se inaltzasha balaie SHi din tzarm in tzarm dureaza o carare de vapaie. EMINESCU O. I 154. Cind cu gene ostenite sara suflun luminare Doar ceasornicul urmeaza lunga timpului carare. EMINESCU O. I 130. ◊ Expr. A taia (sau a inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a inchide cuiva calea; a opri pe cineva din drum al sili sa se intoarca. Mare lucru sa fie de nu tzi sor taia shi tzie cararile. CREANGA P. 187. Ai scurta cuiva cararile = a omori (pe cineva). Prin locurile iestea e cam greu de calatorit singur; nu cumva satzi iasa vro dihanie ceva inainte shi satzi scurteze cararile. CREANGA P. 199. Ashi indrepta cararile (intro directzie) = a porni a apuca (intro directzie). Intracolo deci shi dinsul ishi indrepta cararile pentru care se ostenise atita mare de vreme. ISPIRESCU L. 215. Pe toate cararile = in tot locul pretutindeni la tot pasul. Dacar sta cineva sashi faca sama de toate cele... apoi atunci ar trebui sa vezi tot oameni mortzi pe toate cararile. CREANGA P. 235. A umbla pe doua carari = a umbla clatininduse a fi beat. Nul vedeai umblind pe doua carari. DELAVRANCEA S. 25. 2. Dunga sau linia obtzinuta prin despartzirea in doua a parului de pe cap. Cu parul lins shi cu cararea aleasa drept in creshtetul capului. DELAVRANCEA la TDRG.