CARÁRE carari s. f. 1. Drum ingust care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul pretutindeni la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a se clatina in mers; a fi beat. Ai taia (sau ai inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a opri pe cineva sa faca sau sa continue un drum. Ashi indrepta cararile = a apuca intro directzie. Ai scurta (cuiva) cararile = a omori (pe cineva) 2. Linie obtzinuta prin despartzirea in doua a parului de pe cap. Lat. carraria.